crapul


INTRODUCERE 1.1. BIOLOGIA ŞI ECOLOGIA CRAPULUI (CYPRINUS CARPIO-LINNE) Din punct de vedere sistematic, specia Cyprinus carpio-Linne face parte din subîncrengătura Gnathostomate, supraclasa Pisces, clasa Osteichtyes, subclasa Actinopterygii, supraordinul Teleostei, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae, genul Cyprinus (FEIDER. Şi colab., 1972) Istoria creşterii crapului se pierde în negura timpului. Unii autori consideră că încă înainte de anul 2000 î. Hr. creşterea acestei specii era dirijată de către om. În primul tratat de acvacultură ce datează din anul 475 îHr., Fan Li descrie pentru prima dată “bătaia “ crapului şi apreciază direct o afacere profitabilă creşterea acestei specii în captivitate. Din însemnările lui Aristotel şi Plinius reiese că atât grecii cât şi romanii cunoşteau bine crapul (BARDACH, 1972). În Europa crapul atrăit înaintea perioadei glaciare. Condiţiile naturale prielnice s-au limitat la zona temperată, între paralelele de 50-51O, însă s-a răspândit şi în alte zone ale globului, ajungând până în Indochina, iar mai recent şi în America de Nord. În Anglia a fost introdus şi aclimatizat în anul 1514. În Japonia a fost introdus în anul 1904, iar în SUA din anul 1877. Între timp a mai fost aclimatizat şi în Amerca de Sud, în Africa, iar mai recent şi în Australia. În ţara noastră, crapul este peştele cel mai răspândit. El trăieşte în faţa gurilor Dunării,în toate lacurile litorale, în Dunăre şi bălţile sale de inundaţie, din partea inferioară a tuturor râurilor noastre, în zona colinară, în lacuri, iazuri şi heleşteie. Acestă specie preferă apele dulci, stagnante sau slab curgătoare. Se poate întâlni şi în ape salmastre oligohaline (0,6-5 săruri / l apă). Apele neutre, uşor acide sau uşor alcaline sunt favorabile creşterii crapului (BURA şi colab. , 1995). Puţin pretenţios la conţinutul în oxigen al apei, crapul suportă un deficit de până la 3,5 mg O2 / l apă (POJOGA, 1977) Crapul se dezvoltă bine la temperaturi ale apei cuprinse între 18-28oC. Sub 10-12oC crapul nu se mai hrăneşte, iar peste 30oC se hrăneşte foarte puţin. Hrana crapului este foarte variată, fiind constituită din fitoplancton şi zooplancton pentru puiet; benton ( larve de insecte, virmi, moluşte mici), resturi vegetale, seminţe de plante acvatice, plante submerse şi chiar puiet de peşte, pentru celelalte categorii de vârstă. Iarna crapul nu se hrăneşte, trecând în “somnul de iarnă”. Conform opiniei lui POJOGA (1977), în această perioadă, masa corporală scade cu 5-15%. În apele naturale, crapul sălbatic creşte relative repede (tabelul 2). Acesta atinge în medie 25-27 cm lungime, dar s-au pescuit şi exemplare de 1m. Tabelul 1 Ritmul de creştere al crapului sălbatic (după PAPADOPOL, citat de KASZONI, 1974) Vârsta (ani) Lungimea (cm) Masa corpoarlă (kg) 1 15 0,088 2 22,6 0,286 3 29,9 0,640 4 37,1 1,190 5 43,6 1,893 6 48,0 2,495 7 52,3 3,192 8 57,1 4,108 9 61,8 5,156 10 65,3 6,042 Graficul 1 Reprezentarea grafică a ritmului de creştere a crapului sălbatic pe o perioadă de 10 ani (după KASZONI, 1974 – modificat) Ritmul de creştere al crapului selecţionat, crescut în iazuri şi heleşteie, este mai mare, decât cel al celui sălbatic, datorită furajării suplimentare şi a condiţiilor de mediu favorabile. Maturitatea sexuală se instalează de obicei la 2-3 ani pentru masculi, respectiv la 3-4 ani pentru femele. Reproducerea crapului are loc succesiv în 3-4 etape între lunile mai-septembrie. Primăvara când apa are o temperatură de 18-20oC peştii depun prima pontă, cea mai importantă, reprezentând 75% din total. Reproducerea crapului, denumită şi “bătaie”, se realizează în zorii zilei, în locuri cu apă liniştită, puţin adâncă şi cu vagetaţie abundentă (BURA şi colab.,1995). Prolificitatea (numărul de icre / femelă) depinde de mai mulţi factori, printre care cei mai importanţi sunt vârsta şi masa corporală a peştelui. După KASZONI (1974), o femelă de crap de 5-8 ani depune între 600000-800000 icre. În general, se apreciează că numărul de icre raportat la 1 kg masă corporală variază între 120000-200000 bucăţi. Icrele sunt de formă sferică, cu diametrul intre 1,4-1,8 mm, de culoare galben-verzuie, transparente, aderente pe toată suprafaţa lor, proprietate ce la înlesneşte fixarea pe suportul vegetal. Fecundaţia este externă, iar dezvoltarea embrionară dureză între 3-6 zile, în funcţie de temperature apei (cea optimă fiind de 20-21oC) (BURA şi colab., 1995). Sacul vitelin al larvei de crap se resoarbe la vârsta de 10 zile, perioadă în care larva nu se hrăneşte activ. După primele 10 zile de viaţă larva începe să se hrănească activ şi devine alevin. Acest stadiu durează până la vârsta de 20 de zile când apar primii solzi. Intervalul dintre 20 şi 45 zile, corespunde perioadei de prepui, iar după 45 zile până la maturitatea sexuală crapul este în perioada de puiet (REBREANU şi colab., 1991). În economia piscicolă a ţării noastre,crapul joacă un rol important, fiind cea mai răspândită specie de peşte a apelor noastre. Pe baza crapului sălbatic, prin selecţie şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi hrană, s-a obţinut crapul de cultură. Acesta prezintă un ritm de creştere mult mai rapid decât crapul sălbatic. Astfel, la trei veri crapul sălbatic ajunge la 0,640 kg, iar cel de cultură poate depăşi 2 kg (BURA şi colab., 1995). 1.2. DATE BIBLIOGRAFICE PRIVIND CONSTRUCŢIILE ŞI INSTALAŢIILE HIDROTEHNICE NECESARE PENTRU O CRESCĂTORIE CIPRINICOLĂ SISTEMATICĂ Bazinul de apă sistematic poartă denumirea de heleşteu şi stă la baza complexelor sistematice, ciprinicole şi salmonicole. Heleşteul este construit prin îndiguirea unui teren plan, alimentat cu apă gravitaţional sau prin pompare. Alimentarea cu apă şi evacuarea sunt dirijate. Alimentarea bazinelor ciprinicole făcându-se nai mult gravitaţional, rezultă că terenurile supuse acestor amenajări trebuie să fie situate la o cotă inferioară nivelul apelor mici ale sursei la punctul de priză. Despre natura terenului se poate spune că terenurile proprii agriculturii sunt proprii şi pisciculturii ( BURA şi colab. ,1995 ). Pământul necesar construirii digurilor trebuie procurat din afara incintei indiguite, pentru a nu îndepărta stratul fertil de pe fundul bazinelor. Fiecare heleşteu are o gură de alimentare şi o gură de evacuare, iar pentru înlesnirea pescuitului, un bazin de pescuit, amplasat în interiorul sau exteriorul heleşteului, care face corp comun cu gura de evacuare, precum şi groapa pentru concentrarea peştelui, situată în faţa acesteia, în cazul bazinelor de pescuit exterioare. Pentru transportul hranei şi al peştelui în perioada pescuitului, digurile sunt amenajate cu drumuri carosabile. Amenajarea complexelor sistematice este condiţionată de factori biologici şi hidrotehnici care duc la următoarele principii: Principiul biologic urmăreşte asigurarea condiţiilor optime în perioada de dezvoltare a peştilor, în bazine cu suprafeţe şi adâncimi diferite de apă pentru fiecare vârstă. Principiul hidrotehnic urmăreşte realizarea principiului biologic, prin dirijarea apei pentru fiecare bazin în parte, ca debit, nivel de reţinere, reglare şi scurgere. Complexele sistematice au următoarele caracteristici: -sunt situate totdeauna în afara albiei minore a apelor curgătoare -reprezintă o grupare de bazine cu regim de alimentare şi evacuare independente pentru fiecare bazin -alimentarea cu apă se realizează prin derivaţie -este posibilă reglarea nivelului apei după nevoile piscicole ale fiecărui bazin -scurgerea completă a bazinului este posibilă şi necesară anual ( BÂRCĂ, 1962). 1.2.1 CONSTRUCŢII HIDROTEHNICE DIN CRESCĂTORIILE CIPRINICOLE SISTEMATICE 1.2.1.1. Digurile Digurile au rolul de a determina o anumită suprafaţă de teren şi de a reţine apa pe terenul îndiguit. Digurile se construiesc în rambleu,utilizându-se pământul rezultat din săparea canalelor sau din gropi de împrumut. Digurile trebuiesc construite în aşa fel încât să nu lase să treacă apa prin corpul lor şi să fie cât mai bine încastrate în subsolul impermeabil. Terenul pe care se execută trebuie să fie curăţat de stratul vegetal, iar pentru consolidare, digurile se vor înierba fie cu brazde de iarbă, fie prin însămânţare cu anumite specii de plante. Digurile în funcţie de poziţia lor în cadrul amenajării piscicole, pot fi diguri de centură şi diguri interioare. Digurile de centură încojoară amenajarea piscicolă de jur împrejur,iar cele interioare, compartimentează amenajareaîn heleşteie. 1.2.1.2. Canalele Canalele reprezintă construcţii hidrotehnice prin care apa este dirijată în interiorul unei amenajări piscicole. Din punct de vedere constructiv, canalele pot fi de două tipuri: canale deschise; canale închise. 1.2.1.2.1. Canalele deschise Canalele deschise constituie terasamente în rambleu sau debleu, în funcţie de relieful terenului şi de rolul pe care să-l îndeplinească în cadrul amenajării. Canale de alimentare au rolul de a dirija apa de la sursă înspre compartimentele amenajării piscicole. De la sursa de apă pleacă un canal de alimentare principal, din care se desprind altele secundare, terţiale, care vor alimenta fiecare heleşteu în parte. Canalele principale se construiesc de obicei între diguri, în rambleu, deoarece transportă debite mari de apă. Canalele de alimentare secundare, transportând debite relativ reduse, amplasarea lor se face de obicei pe coronamentul digurilor interioare, ceea ce favorizează căderea gravitaţională a apei în heleşteiele pe care le alimentează. Canale de evacuare au rolul de a capta apa rezultată din evacuarea debitelor de primire şi golire, dirijând-o către colectorul situat în afara amenajării (BÂRCĂ şi SOILEANU, 1967). Pentru ca acest lucru să fie posibil, cota fundului canalelor de evacuare trebuie să fie mai joasă decât cea a heleşteielor. În general canalele de evacuare se construiesc în dembleu, la o cotă inferioară corpului orizontal al călugărului cu minim 0,3 m. Canale drenoare au rolul de a ajuta la evacuarea completă a apei din heleşteie, deoarece se construiesc în interiorul acestora prin săpătură. Ele au cota fundului situată cu minim 0,5 m sub cea a fundului de heleşteu. 1.2.1.2.2. Canalele închise Canalele închise sunt reprezentate de conducte, care au rolul de a dirija apa în interiorul unei amenajări piscicole cu un minim de pierderi. Canalele închise sunt folosite în amenajări piscicole care nu dispun de debite mari de apă, cum sunt cele alimentate prin pompare. 1.2.2 INSTALAŢII HIDROTEHNICE DIN CRESCĂTORIILE CIPRINICOLE SISTEMATICE Instalaţiile hidrotehnice întrebuinţate în amenajările piscicole servesc la reglementarea circulaţiei apei în bălţi, iazuri şi heleşteie, precum şi la canale şi gârle care deservesc aceste bunuri. Ele sunt încadrate în corpul digurilor şi barajelor sau în grindurile şi malurile bazinelor piscicole naturale. Prin intermediul acestor instalaţii, bazinele de apă naturale sau artificiale pot fi valorificate în mai bune condiţii, datorită posibilităţii de a stăpâni şi a dirija după nevoile producţiei factorul apă. Pentru ca instalaţiile hidrotehnice să poată contribui la sporirea producţiei piscicole, ele trebuie astfel concepute, încât să corespundă tipului de amenajare, să aibă o durată cât mai mare de funcţionare şi să poată fi manipulate cu uşurinţă. Materialele întrebuinţate în instalaţiile amintite sunt betonul, lemnul, fierul, piatra şi cărămida. Instalaţiile hidrotehnice sunt grupate, după funcţiunile pe care le îndeplinesc în: -instalaţii de alimentare cu apă a bazinelor; -instalaţii de reglare a nivelului, primenirea şi evacuarea apei din bazine; -instalaţii pentru traversarea obstacolelor; -instalaţii de pescuit. Instalaţiile de alimentare cuprind două tipuri: instalaţii de alimentare cu acţiune orizontală şi cu acţiune verticală. Cele dintâi pot fi închise (tubulare) sau deschise (canale), ultimele sunt numai tubulare şi sunt întrebuinţate numai la amenajările sistematice. În cele ce urmează este dată o clasificare a instalaţiilor hidrotehnice după funcţiunile pe care le îndeplinesc: Instalaţii de alimentare : -guri cu acţiune orizontală :-de fund -de suprafaţă -guri cu acţiune verticală prin deversare Instalaţii de primenire şi evacuare : -călugăr simplu pentru heleşteie şi iazuri:-intern -marginal -central -extern -călugăr cu deversor -instalaţii pentru bazine nevidabile -stăvilar: -fix -demontabil -deversor: -cu acţiune frontală -cu acţiune laterală Instalaţii pentru traversarea obstacolelor: -sifoane -apeducte -trecători pentru peşti -ecluze -trecători pentru bărci Instalaţii de pescuit: -bazine de pescuit.(POJOGA,1977) * Instalaţii de alimentare Instalaţiile de alimentare proprii amenajărilor sistematice acţionează orizontal sau vertical şi sunt construite din beton. Aceste lucrări îndeplinesc următoarele funcţiuni: -inlesnesc alimentarea cu apă a heleşteelor în bune condiţii; -fac posibilă reglarea debitului de apă necesar alimentării heleşteelor; -înlesnesc aerisirea apei admisă. *Instalaţii de primenire şi de evacuare sunt reprezentate prin călugăre, stăvilare şi deversoare. Dintre acestea, călugărul şi stăvilarul sunt proprii tuturor bazinelor de apă, atât bazinelor artificiale cât şi bazinelor naturale de apă, în timp ce deversoarele se întrebuinşează numai în amenajările artificiale-semisistematice. *Instalaţii pentru traversarea obstacolelor sunt lucrări hidrotehnice întrebuinţate în mod special pentru înlesnirea trecerii apei, peştilor, ambarcaţiunilor şi utilajelor de exploatare. Aceste instalaţii cuprind: sifoane, apeducte, ecluze şi trecători pentru peşti şi bărci. *Instalaţii de pescuit servesc pentru înlesnirea pescuitului la iazuri şi heleşteie, fac corp comun cu instalaţiile de evacuare şi sunt cunoscute sub denumirea de bazine de pescuit. 1.2.3 TIPURI DE HELEŞTEIE DIN CRESCĂTORIILE CIPRINICOLE În raport cu destinaţia lor , distingem următoarele tipuri de heleşteie: de reproducţie, predezvoltare, creştere, iernat, parcare şi carantină. Suprafaţa procentuală a heleşteielor destinate creşterii crapului, o prezentăm în tabelul următor ( KASZONI,1974). Tabelul 2 Ponderea pe care o deţin diferite tipuri de heleşteie în cadrul unei amenajări ciprinicole sistematice ( după KASZONI,1974). Destinaţia eleşteului Ciclu de doi ani Ciclu de trei ani Reproducere 0,5-0,8 0,5-0,1 Creştere vara întâi 12-15 10-12 Creştere vara a doua 80-85 20-25 Creştere vara a treia – 55-60 Iernat 1 2 Carantină 0,1 0,2 Heleşteiele de reproducere În heleşteiele de reproducere se realizează reproducerea naturală (fecundarea icrelor, incubarea icrelor, ecloziunea şi creşterea alevinilor). Există multe tipuri de heleşteie de reproducere: Dubisch, Hoffer, Kovalski, Zorgenfrei etc. Dintre toate acestea, la noi se utilizează frecvent tipul Dubisch. Eleşteiele acestui tip au formă dreptunghiulară şi o suprafaţă între 300-1000 m2, iar adâncimea poate varia între 0,2-0,5 m. Heleşteie de predezvoltare Heleşteiele din această categorie se aseamănă foarte mult cu precedentele, dar au dimensiuni mai mari, suprafaţa lor fiind cuprinsă între 0,5-2 ha, iar adâncimea între 0,4-1,0 m. În aceste eleşteie se cresc timp de 30-45 zile puieţi lansaţi din heleşteiele de reproducere. Heleşteie de creştere Există heleşteie de creştere de vara I şi a II-a. În heleşteiele din vara I se cresc puieţi pescuiţi fie din heleşteiele de reproducere, fie din cele de predezvoltare. Suprafaţa acestor heleşteie poate varia între 2-25 ha, iar adâncimea între 0,5-1,5 m. Heleşteiele de vara a II-a şi a III-a se întrebuinţează la creşterea peştilor în cel de al 2-lea an şi respectiv al 3-lea an de viaţă. Suprafaţa unor astfel de eleşteie variază între 10-60 ha, iar adâncimea între 1,5-2 m. Heleşteie de iernat Spre deosebire de celelalte heleşteie acestea se construiesc prin săpare. Suprafaţa lor variază între 0,1-0,2 ha, iar adâncimea între 2,5-3 m. Heleşteie de parcare Se utilizează la parcarea temporară a reproducătorilor (separaţi pe sexe) din momentul scoaterii lor din heleşteiele de iernat, până în perioada când vor fi lansaţi în heleşteiele de reproducere. Suprafaţa lor variază între 500-5000 m2 , iar adâncimea între 1,5-2 m. Heleşteie de carantină În aceste heleşteie se depozitează peştii cumpăraţi din alte unităţi piscicole sau exemplare suspecte de boală din propria fermă. Suprafaţa lor variază între 2000-2500 m2, iar adâncimea între 0,5-1,5 m. (LIVIU REBREANU, 1991). 1.3. TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A CRAPULUI ÎN HELEŞTEIE Pentru crescătorul de peşti este important să cunoască pe lângă particu­larităţile biologice ale speciilor pretabile pisciculturii şi măsurile prin care se asigură creşterea raţională şi rentabilă a acestora. 1.3.1. Popularea bazinelor ciprinicole Popularea raţională a bazinelor piscicole joacă un rol important în creşterea crapului. Popularea se efectuează când apa are temperatura de minimum 8şC. La temperaturi mai mici de 8°C se înregistrează pierderi mari prin mortalitate. Popularea se poate face în luna martie sau toamna (în cazul în care bazinele rămân inundate în timpul iernii), imediat după recoltarea peştilor. Trebuie evitată popularea iarna sau primăvara, când timpul este rece (sub 8şC). Iazurile şi heleşteiele pot fi populate în monocultură (numai cu crap) sau în policultură (cu crap şi specii suplimentare) dependent de însuşirile hidrobiologice ale acestora. În cazul creşterii în monocultură popularea se poate face cu crapi de aceeaşi vârstă (populare simplă) sau de vârste diferite (populare mixtă). Neajunsurile populării mixte se rezumă la îngreunarea controlului si dirijării reproducerii crapului (au loc oscilaţii mari în producţia de puiet), cauzarea de traumatisme prin prinderea puietului în năvod alături de adult., obosirea acestuia şi slăbirea rezistenţei la iernat. În cazul populării mixte VOICAN şi colab. (1981) recomandă următoarele densităţi: Tabelul 3 Densitatea peştilor de vârste diferite (exemplare/ha) Vârsta peştilor 1an 2ani 3ani Nefurajat 300-700 150-300 200-300 Furajat 1500-1800 500-800 200-300 Cu toate că se valorifică doar parţial hrana naturală din heleşteie, foarte multe unităţi piscicole practică creşterea separată a puietului şi a peştelui destinat consumului. Numărul de crapi (C1 sau C2) care pot fi introduşi la hectar poate fi stabilit cu ajutorul următoarei formule: în care: N = numărul de crapi (C1 sau C2) care se introduc în bazin; S = suprafaţa inundabilă a heleşteului (ha); Pn = productivitatea piscicolă naturală medie a ultimilor 3 – 4 ani (kg/ha); 100 = coeficient de corecţie; G = greutatea peştelui în toamnă (kg/exemplar); g = greutatea peştelui în primăvară (kg/exemplar); p = pierderi (%). În timpul perioadei de creştere pierderile sunt de 10 – 15% la crapii de o vară, de 5 – 8% la crapii de două veri şi de 3 – 4% la cei de trei veri (POJOGA, 1977). În condiţiile specifice heleşteielor nefurajate nu este recomandabilă creşterea exclusivă a crapului, deoarece nu se valorifică complet resursele naturale de hrană. În aceste situaţii se poate proceda la creşterea crapului (ca specie principală) alături de alte specii de peşti (ca specii suplimentare). Alegerea speciei (speciilor) suplimentare se face în funcţie de potenţialul trofic natural al bazinului piscicol. Heleşteiele invadate de vegetaţie pot fi valorificate superior atunci când alături de crap (specie principală) se introduce caras, plătică, lin şi specii de peşti chinezeşti (Ctenopharyngodon idella şi Hypophtalmichthys molitrix). Fiecare dintre aceste specii suplimentare valorifică o anumită hrană vegetală. Astfel, carasul consumă planctonul şi diferitele organisme acvatice, plătica converteşte crustaceele superioare în carne de peşte, linul valorifică hrana de pe fundurile nămoloase, Ctenopharyngodon idella consumă vegetaţia în exces, iar Hypophtalmichthys molitrix fito şi zooplanctonul. Numărul de exemplare cu care pot fi populate bazinele ciprinicole este prezentat în tabelul 4. Tabelul 4 Popularea suplimentară în crescătoriile cipricole (după VOICAN şi colab. 1981) Specia Suplimentară VÂRSTA (ani) Exemplare / ha 1 – 2 400 2 – 3 200 3 – 4 50 1 1800 – 2000 2 800 – 1000 Văduviţă 1 50 – 100 1 300 – 500 2 100 – 150 Şalău 1 60 – 100 Somn 1 48 – 80 În amestecurile de specii, crapul trebuie să reprezinte 50 – 70 % din totalul populaţiei piscicole (ALEXANDRESCU, 1973). În scopul dezvoltării bune a crapului şi a menţinerii condiţiilor sanitare optime în iazuri şi heleşteie se pot creşte alături de crap şi specii de răpitori (somn, ştiucă, şalău). Peştii răpitori au rolul de a consuma crapii slab dezvoltaţi, peştii bolnavi şi speciile lipsite de valoare (fufa, porcuşor, biban soare, roşioara). Somnul contribuie la rărirea broaştelor şi a mormolocilor, aceştia constituind hrana lui predilectă. Şalăul se recomandă în bazinele în care abundă peştii inferiori. Răpitorii pot reprezenta între 2 – 10% din cantitatea totală a peştilor din bazin, dependent de specia folosită. La popularea bazinului cu crap şi şalău, răpitorii pot reprezenta 6 – 8% din populaţia de bază, pe când în cazul populării cu crap şi somn, răpitorii nu pot depăşi 3% din populaţia de bază. În cazul când alături de crap se creşte şi şalău şi somn, şalăul reprezintă 6 – 8%, iar somnul 2% din populaţia de bază. La populare răpitorii trebuie să fie mai mici decât crapii din bazin. Astfel, alături de crapii de un an se introduc răpitori în stadiul de larve, iar împreună cu crapii de doi ani se introduc răpitori de un an. Nu sunt lansaţi în heleştee răpitori mai mari ca vârstă şi dimensiuni ca populaţia de bază, deoarece o vor decima. 1.3.2. Tehnologia de creştere a reproducătorilor Creşterea şi selecţia nucleului de prăsilă se referă la asigurarea tuturor condiţiilor de viaţă şi de exploatare raţională a reproducătorilor şi remonţilor. La crap reproducătorii se notează simbolic cu CR, iar remonţii cu Cr. Prin reproducători se înţelege masculii şi femelele unei specii, rase sau varietăţi de peşti, maturi din punct de vedere sexual. Vârsta lor (în cazul crapului) trebuie să fie cuprinsă între 4-10 ani. Prin remonţi se înţelege tineretul de crap în vârstă de 3-4 ani destinat reproducerii, obţinut în urma unei selecţii riguroase şi a unei creşteri raţionale. Reproducătorii şi remonţii alcătuiesc nucleul selecţionat pentru prăsilă. Longevitatea reproductivă economică la crap este considerată a fi de 4 ani (între vârstele de 4-8 ani) cu un procent anual de reformă de 25%. Efectivul matcă, sau nucleul de prăsilă, este format din familii de reproducători, care se compun din 2 masculi şi o femelă (în cazul reproducerii naturale sau natural dirijate). La calcularea numărului de reproducători se are în vedere numărul de puieţi care se comercializează, suprafaţa heleşteielor de creştere, baza trofică naturală, posibilităţile de furajare suplimentară, precum şi procentele de supravieţuire până la diferite vârste. În efectuarea acestui calcul, mai au importanţă prolificitatea şi procentul de supravieţuire. În acest scop se utilizează formula: NR = , în care: NR = nr. de familii de reproducători; S = suprafaţa heleşteului de creştere în vara I (ha); P = producţia piscicolă (kg/ha); K = coeficientul de rezervă (1,5 sau 2); G = masa corporală medie a puietului în toamnă(kg); N = numărul de puieţi obţinuţi de la o femelă; p = procentul de supravieţuire al puietului (între 35-40%). Producţia piscicolă se deduce după exploataţiile ciprinicole din zonă sau se cunoaşte din anii anteriori. Masa corporală a puietului, variază în funcţie de condiţiile în care se realizează creşterea, variind între 15-70 g. Numărul de puieţi obţinuţi de la o femelă depinde de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: mărimea şi vârsta reproducătorilor, însuşirile fizico-chimice ale apei, cantitatea şi calitatea hranei etc. Se apreciază că de la o femelă de crap se pot obţine cel puţin 120.000 icre/kg masă corporală, dar pentru aflarea numărului de peşti, din această valoare se scad pierderile posibile survenite la fecundaţie, incubaţie, populare, care, în total pot ajunge la 50%. Practic se calculează 1-2 familii la fiecare hectar heleşteu de creştere (sau 3-6 reproducători). Furajarea raţională a reproducătorilor stimulează procesele de ovogeneză şi de spermatogeneză. Furajarea cea mai adecvată, este cea cu hrană naturală, caz în care bentosul are cea mai mare importanţă, furnizând toate substanţele nutritive necesare dezvoltării armonioase a corpului, în general şi a aparatului genital, în special. Aşa se explică faptul că la crapul sălbatic prolificitatea este mai mare decât la cel de crescătorie. În consecinţă, prin măsurile luate, se asigură o dezvoltare maximă a organismelor acvatice, care constituie hrana naturală a crapului şi numai la nevoie se intervine cu furajarea suplimentară, având grijă ca raportul proteic al amestecurilor furajere să fie adecvat vârstei şi sezonului (de 1/3 în primăvară, de 1/5 pe timpul verii şi de 1/10 spre toamnă). În perioada de pregătire a reproducerii se poate institui următoarea reţetă: 40% făină de orz, 30% şroturi de floarea soarelui, 10% tărâţe de grâu, 10% făină de boabe de leguminoase cultivate (bob, lupin etc.), 9% făină de carne şi 1% calciu furajer. Componentele proteice din această reţetă sunt în proporţie de cca. 60%. Furajarea raţională a nucleului de prăsilă începe de fapt cu cea a puietului, apoi a remonţilor şi anual cu cea a reproducătorilor. Se impune deci, luarea de măsuri pentru asigurarea furajelor adecvate şi prelucrarea lor, fertilizarea, cultivarea vetrei heleşteielor, pe faza de dezvoltare şi de producţie. Toamna, în timpul pescuitului se procedează la selecţia reproducătorilor. Cu această ocazie se reţin exemplarele cele mai dezvoltate din cadrul aceluiaşi lot, fără răni şi cărora nu le lipsesc solzi. Ulterior se face o a doua selecţie, fiind reţinuţi pentru reproducere crapii cu înotătoarele mici (denotă şi un schelet mic), normal dezvoltaţi, cu capul mic (acesta fiind un semn de precocitate şi de schelet redus), cu spinarea cât mai gheboasă (indicele de profil cât mai mic). Reproducătorii selecţionaţi sunt introduşi, dacă este posibil, într-un heleşteu de iernare separat, în care se asigură o suprafaţă minimă de 14-16 m2 pentru fiecare reproducător. Dacă nu dispunem de un heleşteu de iernare special pentru reproducători, aceştia pot fi ţinuţi în sezonul rece în heleşteiele de creştere. Primăvara la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, în funcţie de temperatura mediului ambiant, se recurge la pescuirea reproducătorilor din heleşteiele de iernare, ocazie cu care aceştia se sexează, se controlează din punct de vedere sanitar, iar apoi se lansează separaţi pe sexe, în heleşteiele de parcare. În aceste bazine reproducătorii vor fi furajaţi şi menţinuţi până când temperatura apei ajunge la 17-180C. În mod obişnuit reproducătorii se ţin separat pe sexe (câte 2-3 exemplare la 100 m2) doar 2-3 zile, deoarece s-a constatat că prin separarea îndelungată este influenţat negativ procesul de reproducere.(Grozea şi colab., 2002) 1.3.3. Reproducerea naturală a crapului Rentabilitatea exploataţiilor ciprinicole este dependentă de un complex de factori. Dintre aceşti factori un rol preponderent îl are asigurarea cantitativă şi calitativă a puietului necesar populării bazinelor acvatice. În cazul unităţilor cu luciu de apă redus este bine să-şi achiziţioneze puiet de la cei ce dispun de condiţii corespunzătoare şi au un material de reproducere valoros. În funcţie de specificul fiecărei crescătorii se pot utiliza următoarele metode de reproducere: naturală, naturală – dirijată, dirijată şi artificială (BURA şi colab., 1995). Cunoscută încă din secolul XVI, această metodă a contribuit la revoluţionarea pisciculturii prin perfecţionarea ei continuă. Chiar şi azi ea este folosită pe cale largă în multe ţări. Practicarea acestei metode de reproducere presupune amenajarea unor bazine speciale (tip Dubisch, Hofer, Kowalski, Sorgenfrei) în care se lansează la momentul potrivit reproducătorii. În ţara noastră cel mai frecvent folosit tip de heleşteu de reproducţie este cel Dubisch care are formă dreptunghiulară, având pe margine un canal periferic adânc de 60 – 80 cm. În mijlocul heleşteului Dubisch se găseşte o platformă înierbată (cultivată cu lolium, trifoi alb şi coada vulpii), cu o pantă puţin pronunţată. Când începe pescuitul platforma rămâne uscată, peştii retrăgându-se în canalul periferic (POJOGA, 1977) Numărul de reproducători necesari unei crescătorii se poate calcula după următoarea formulă: , în care: R = numărul de familii (o familie cuprinde doi masculi şi o femelă); S = suprafaţa inundată, în ha; P = producţia piscicolă, în kg / ha; K = coeficient de rezervă (în cay de 50% = 1,5, iar la 100% = 2); G = greutatea medie a puietului de o vară, în g; N = numărul de puieţi obţinuţi de la o femelă; V = supravieţuirea puietului în toamnă, în %. În timpul pescuitului de toamnă se aleg reproducătorii, ocazie cu care se reţin exemplarele cele mai dezvoltate corporal din cadrul aceleiaşi vârste, cei fără răni şi cărora nu le lipsesc solzi. Din exemplarele alese, se face o a doua selecţie, definitivă, fiind reţinuţi pentru reproducere crapii cu înnotătoarele mici (denotă şi un schelet mic), normal dezvoltaţi, cu capul mic (acesta fiind un semn de precocitate şi de schelet redus), cu spinarea cât mai gheboasă (înălţimea maximă fiind apropiată de lungimea totală). Reproducătorii selecţionaţi sunt introduşi dacă este posibil într-un heleşteu separat, în care trebuie să se asigure o suprafaţă minimum de 14 – 16 m2 pentru fiecare reproducător. Dacă nu dispunem de un heleşteu special pentru reproducători aceştia pot fi ţinuţi în heleştee de creştere. Primăvara la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, în funcţie de temperatura mediului ambiant se recurge la pescuirea reproducătorilor din heleşteiele de iernat, ocazie cu care aceştia se sexează se controlează din punct de vedere sanitar iar apoi se lansează separaţi pe sexe în bazinele de parcare. În aceste bazine, reproducătorii vor fi furajaţi şi menţinuţi până când temperatura apei va ajunge la 17 – 18oC. În mod obişnuit reproducătorii se ţin separaţi pe sexe (câte 2 – 3 exemplare la 100 m2) doar 2 – 3 zile deoarece s-a constatat că prin separarea îndelungată este influenţat negativ procesul de reproducere. Stabilirea sexelor la crap este dificil de realizat, totuşi ea poate fi realizată cu mai multă precizie în perioada de reproducere. În general femelele au abdomenul bombat iar orificiul papilei genitale are contur circular, fiind mai mult sau mai puţin proeminent şi de culoare roşie. La o uşoară apăsare pe abdomen se remarcă faptul că curgă icre. Spre deosebire de femele, masculii au abdomenul mai îngust, papila genitală este înfundată, cu orificiul oval sau în forma literei Y. Dacă se apasă uşor pe abdomen, curg lapţi. Trebuie avut în vedere faptul ca să nu se elimine forţat produsele sexuale deoarece se poate forma în interiorul papilei un cheag de sânge care ulterior împiedică mulgerea icrelor şi a lapţilor. În momentul în care temperatura apei se menţine timp de 5 – 7 zile la 17 – 18oC se poate proceda la inundarea bazinelor de reproducere, asigurând un nivel cu 10 – 15 cm inferior nivelului de umplere totală, care va fi realizat doar după reproducere (bătaie). Bazinele de reproducţie se inundă cu circa 24h înaintea lansării reproducătorilor pentru a preveni mâlirea plantelor, invazia broaştelor şi pătrunderea organismelor dăunătoare. În cazul inundării bazinelor prin pompare la canalul de alimentare se pune un juvelnic de 2x2x2 m confecţionat din plasă metalică cu ochiuri mici prin care numai apa se strecoară rămânând impurităţile, peştii sălbatici şi animalele vătămătoare care se înlătură cu minciogul. Lansarea reproducătorilor în heleştee este precedată de îmbăierea lor (timp de 3 – 5 minute) într-o soluţie de clorură de sodiu 3 – 5% (în funcţie de vârstă) pentru înlăturarea paraziţilor de pe corp. În condiţiile climatice ale ţării noastre, crapul se reproduce pe cale naturală în lunile aprilie – mai, când temperatura apei este de 18 – 20oC. În cursul primăverilor reci poate avea loc un proces de resorbţie a icrelor la cap. Heleşteiele de reproducţie au suprafeţe mici (200 – 1000 m2) şi sunt puţin adânci, având o adâncime maximă de un m lângă călugăr şi minimă de 20 cm spre gura de alimentare. Platforma centrală a heleşteielor trebuie să fie bine înierbată cu plante (graminee şi leguminoase) care rezistă sub apă fără a putrezi imediat după inundare. Atunci când platforma heleşteului de reproducere nu e bine înierbată şi nu există un substrat natural pentru depunerea icrelor în heleştee se pot introduce saltele sau cuiburi confecţionate din rădăcini adventive de salcie sau ramuri de ienupăr ancorate pe fund cu ţăruşi. Într-un heleşteu de reproducere de 200 + 1000 m2 se introduc 1 – 3 familii de reproducători, familia fiind formată din doi masculi şi o femelă. Transportul reproducătorilor între heleştee se face cu o roabă specială sau cu tărgi cu pânză de cort. La 1 – 3 zile de la lansarea reproducătorilor în heleşteiele de reproducţie la temperaturi constante de peste 18oC, femelele elimină icrele pe care masculii le stropesc cu lapţi, proces numit la peşti „bătaie”. De obicei reproducerea are loc dimineaţa devreme sau seara şi rar în timpul zilei când temperatura apei este ridicată. Când constatăm că masculii nu mai urmăresc femelele şi înoată lent la suprafaţa apei înseamnă că reproducerea a avut loc. în acest moment nivelul apei se ridică cu 15 – 20 cm, pentru ca icrele depuse pe mal să nu rămână pe uscat în urma retragerii valurilor. Realizarea procesului de reproducţie poate fi apreciată şi prin examinarea zilnică a plantelor, ocazie cu care se observă ouăle fecundate, prinse de plante, ce sunt transparente, gălbui, în timp ce cele nefecundate sunt opace, albe. În cazul în care în timpul sau după reproducere temperatura apei scade ca urmare a unei ploi, de la 18 – 20oC la 4 – 5oC, se ridică nivelul apei în heleşteiele de reproducţie pentru a asigura o temperatură mai ridicată la fundul bazinului şi pentru a crea o mai bună oxigenare a icrelor embrionate. Printr-o bună oxigenare a embrionul se dezvoltă normal şi nu apare riscul invaziei cu ciuperca Saprolegina (se instalează pe icre slab oxigenate). După ce reproducerea s-a terminat se pescuiesc reproducătorii din heleşteul de reproducere pentru a nu desprinde icrele de plante. Din icrele embrionate eclozionează după 3 – 6 zile de la fecundare (dependent de temperatura apei) larvele de crap, care se fixează pe suportul vegetal unde rămân imobile 2 – 3 zile. După parcurgerea fazei de imobilitate, larvele devin mobile. Perioada larvară, cuprinsă între ecloziune şi resorbţia sacului vitelin durează la crap 10 – 15 zile. În următoarele 10 zile crapul parcurge perioada de alevin, care începe din momentul resorbţiei sacului vitelin şi se încheie la apariţia primilor solzi. Din acest moment începe stadiul de puiet (pui) care se termină la apariţia maturităţii sexuale. Coeficientul de supravieţuire de la stadiul de icră fecundată la puiet în vârstă de o lună este de circa 7%. Conform determinărilor realizate de CERPAS de la o femelă de 5 kg care depune 500000 icre se fecundează 250000 (50%) din care se transformă în larve 50000 (pier 80%), în alevin 25000 (mor 50%) şi în puiet de o lună 17000 exemplare. Aceste determinări sunt extrem de importante în stabilirea numărului de reproducători necesari exploataţiei piscicole pentru asigurarea puietului. După pescuirea alevinilor şi transferarea lor în heleşteiele de predezvoltare sau de creştere vara I, heleşteele de reproducţie se scurg, iar după zvântare (are loc în 30 – 40 zile) fundul se prelucrează cu grapa sau cu discul. La sfârşitul lunii iulie se împrăştie pe fundul bazinului gunoi de grajd fermentat care prin efectul lui fertilizant favorizează dezvoltarea bazei trofice şi implicit a puietului. Terenul astfel pregătit se ară iar primăvara după discuire se însămânţează cu lolium şi trifoi alb, plante care vor servi ca suport pentru icre. Pentru a asigura hrana naturală (organismele planctonice) necesare creşterii alevinelor la o zi de la reproducere se introduce în heleşteul de reproducere lângă mal, la o adâncime de până la 25 cm (în locuri în care nu au fost depuse icre, gunoi de grajd fermentat (1 – 1,5 kg gunoi la m2 de heleşteu). După alte 2 zile, dacă temperatura este constantă iar conţinutul în oxigen şi ph-ul apei sunt în limite optime, se administrează must de grajd. Pentru fiecare 10 m2 de eleşteu mustul de grajd se prepară adăugând la 6l apă 2 kg de gunoi de vite. Dacă în continuare chimismul apei se menţine în limite optime, pentru a intensifica dezvoltarea hranei naturale, se administrează direct în apă (pe toată suprafaţa) începând din ziua a 3-a sau a 4-a după reproducere 15 kg/ha de cainită sau silvinită (K2O) şi 30 kg superfosfat (P2O5). Î cazul în care nu dispunem de aceste îngrăşăminte se poate administra cenuşa rezultată în urma arderii lemnului. Pentru a putea permite o bună circulaţie a apei în heleşteiele de reproducere, zilnic se curăţă sitele metalice de la gurile de alimentare şi de evacuare a apei (BURA şi colab., 1995; BURA şi GROZEA, 1997). 1.3.4.Tehnologia de creştere a larvelor de crap Perioada larvară la crap durează circa 10 zile. În primele 2-3 zile de viaţă larvele sunt imobile. În privinţa modului de hrănire a larvelor de crap, BREZEANU consemnează două etape distinct: etapa hrănirii viteline care este proprie primelor 2-3 zile de viaţă a larvelor, etapa hrănirii mixte în care hrănirea se realizează pe seama rezervelor propri şi a organismelor din mediul acvatic (fitoplanton), ea durând 2-3 zile (adică până ân ziua a patra sau a cincea de viaţă) şi etapa hrănirii exogene, estimată a debuta în momentul epuizării rezervelor viteline, când larvele se hrănesc cu zooplancton. Crapul este preponderent zooplanctonofag până la vârsta de 30-40 zile, după care devine treptat bentonofag. La vârsta de 4-5 zile larvele se pescuiesc din bazinele de reproducere şi se deversează în bazinele de predezvoltare. În bazinele de predezvoltare larvele se obişnuiesc cu noul mediu de viaţă, iar după resorbţia sacului vitelin alevin alevinii au la dispoziţie o bază trofică bogată, compusă din protozoare, rotifere, crustacei. În vederea reducerii pierderilor la pescuire se recurge la scurgerea parţială a bazinelor de reproducere, silind astfel larvele să se adune în canale. Pescuitul se face în zilele însorite şi se realizează cu plase de mână din tifon. 1.3.5. Tehnologia creşterii alevinilor şi puietului de crap Perioada de alevin este cuprinsă între vârsta de 11-20 de zile, iar morfologic ea poate fi delimitată de resorbţia sacului vitelin şi până la apariţia primilor solzi când începe perioada de puiet. Între vârsta de 8-20 de zile crapul realizează cel mai accentuat ritm de dezvoltare corporală, ce impune ca în heleşteul de predezvoltare, sau de creştere vara I, să dispună de o biomasă bogată, adecvată vârstei. Începând cu vârsta de 20-24 de zile puietul trebuie alimentat şi cu hrană suplimentară, bogată în proteine. În hrana puietului se pot administra furaje combinate de tip Prestarter. În exploataţiile piscicole, care dispun de heleşteie de reproducere mai mari de 0,1-0,5 ha şi posedă o bază trofică bogată, permiţând administrarea de furaje suplimentare specifice vârstei, alevinii şi puietul pot fi menţinuţi în acestea până la vârste de 40-45 de zile când se mută în heleşteiele de vara I. 1.3.6. Tehnologia creşterii crapului de o vară Începând cu vârsta de 45 de zile, puietul evoluează în categoria crap de o vară. În acest moment puietul se pescuieşte din heleşteiele de predezvoltare, sau din cele de reprducere şi se trece înheleşteie de creştere de vara I. Popularea heleşteielor de creştere vara I se face în funcţie de productivitatea lor naturală şi de cantitatea şi calitatea furajelor combinate administrate. Pentru aprecierea evoluţiei dezvoltării corporale a puietului de crap, din 15 în 15 zile se fac pescuiri de control cântărindu-se 50-100 exemplare, valorile fiind consemnate în registre. Distribuirea furajelor se face la locuri fixe şi la ore regulate, pe platforme special amenajate, denumite mese. 1.3.7. Tehnologia creşterii crapului pentru consum În ţara noastră, din categoria crapului de consum face parte puietul acestei specii de peşti în vârstă de două veri şi de trei veri. În heleşteiele de vara a II a se introduc la populare pe fiecare metru pătrat circa 3-5 exemplare în vârstă de un an. În heleşteiele de creştere vara a III a se introduc trei crapi de doi ani la metru pătrat. La popularea de primăvară şi la pescuirea de toamnă este obligatorie sortarea crapilor. Cu această ocazie, peştii suspecţi de boală, răniţi, debili se izolează şi se comercializează. Alimentaţia crapului de un an şi o vară diferă de cea a crapului de doi ani şi o vară prin faptul că în raţia primului predomină nutreţurile cu conţinut ridicat în proteină, iar la cel de al doilea, predomină furajele bogate în proteine. Perioada de hrănire a crapului de consum pentru condiţiile climatice ale ţării noastre este cuprinsă între limitele de temperatură de 15-28 oC, iar calendaristic între luna mai şi octombrie. La crapul tânăr, raţia zilnică de furaje reprezintă 2-3% din masa corporală a peştelui, pe când la cel mai în vârstă, atinge 3-5%. Reproducătorii consumă cu predilecţie hrana naturală, care favorizează dezvoltarea organelor genitale. 1.3.8. Iernarea crapului Crapul este o specie poichilotermă, care are temperatura corpului şi implicit intensitatea proceselor metabolice dependentă de temperatura mediului ambiant (apei). Temperatura optimă de iernare a crapului este de 3-5oC. S-a constatat că pierderi prin mortalitate apar la crapul de un an (C1)sub 0,2oCşi că peştii cu depozite adipoase corespunzătoare sunt mai rezistenţi la boli. În crescătoriile sistematice, după pecuitul de toamnă şi valorificarea producţiei, heleşteiele se golesc, iar peştii rămaşi (crapii de o vară remonţii şi reproducătorii) sunt lansaţi în bazinele de iernat special amenajate. În bazinele de iernat se pot introduce şi juvelnice în care se depozitează peştele de consum ce urmează să fie comercializat în perioada următoare. În heleşteiele de iernare crapii se introduc separaţi pe vârste şi categorii, în luna octombrie şi se ţin până primăvara (în luna martie). Numărul de crapi cu care se populează un heleşteu de iernat este dependent de calitatea şi calitatea apei, precum şi de vârsta crapului. Calitatea apei cu care sunt alimentate bazinele de iernat (iazuri, heleşteie de creştere sau iernare) joacă un rol determinant în supravieţuirea crapului şi în diminuarea pierderilor de iernare. În general pierderile prin mortalitate în timpul iernii sunt la Co+ de 7-8%, iar la C1+ de 4-5% din efectivul iniţial. Pierderile în greutate, realizate ca urmare a consumului de substanţe nutritive pe timpul hibernării, variază în funcţie de vârsta şi greutatea corporală a peştilor. Partea a II-a CERCETĂRI PROPRII 2.1. Scopul lucrării Sistemul semiintensiv de creştere a crapului constituie în prezent baza producţiei piscicole din ţara noastră. Pe fondul scăderii producţiei piscicole în sectorul de stat din ţara noastră, fermele piscicole private realizează profit, ceea ce a făcut ca numărul lor să crească simţitor în ultima vreme. Pentru proiectarea şi ulterior construirea şi exploatarea unei amenajări piscicole sistematice cu circuit închis (în care există crap de toate categoriile de vârstă) este necesar să-şi aducă aportul atât specialişti din domeniul construcţiilor hidrotehnice, dar şi al pisciculturii. Lucrarea de faţă are drept scop, prezentarea principalelor etape necesare pentrurealizarea şi exploatarea în parametrii normali ai unei amenajări piscicole ciprinicole sistematice, ca punct de plecare pentru înfiinţarea unei ferme private de creştere a crapului. 2.2. Materialul şi metoda de lucru Pentru calculul debitului pârâului Balta în anii 2001-2002 s-a utilizat formula prezentată în Îndrumătorulde lucrări practice de Acvacultură: Q = Su · Vm Unde: – Su – suprafaţa secţiunii udate; – Vm – viteza medie de curgere. Pentru stabilirea debitului mediu lunar s-au utilizat date ale OSPA – Alba-Iulia. Pentru determinarea temperaturii medii lunare a apei s-au făcut determinări zilnice, cu ajutorul termometrului submersibil. Analizele fizico-chimice ale apei şi terenului care va constitui vatra de bazin au fast realizate în laboratoarele OSPA Alba-Iulia. Dimensionarea digurilor, stabilirea normelor de populare şi hrănire s-au făcut în conformitate cu datele prezentate în Îndrumătorul de lucrări practice de Acvacultură. 2.3. Caracteristici pedoclimatice ale zonei de amplasament 2.3.1. Condiţii pedologice Terenul destinat înfiinţării pescăriei îndeplineşte condiţiile pedologice necesare unei pescării, astfel incât fundul viitorului heleşteu este impermeabil (argilos) şi uşor înclinat, prevenind fenomenul de infiltraţie a apei şi în acelaşi timp poate asigura alimentarea şi scurgerea gravitaţională cu apă, panta terenului fiind de 1/800. Solul viitoarei pescării este un sol aluvionar tipic, propice oricărui tip de cultură agricolă, deci este ideal şi pentru piscicultură. 2.3.2. Condiţii climatice Este bine de ştiut că producţia piscicolă nu este influenţată numai de structura şi calitatea solului, ci şi a apei. Apa care va servi ca sursă de alimenatare a crescătoriei ciprinicole îndeplineşte condiţiile calitative, cât şi cele cantitative. Din punct de vedere cantitativ, sursa de apă asigură alimentarea crescătoriei în tot timpil anului. Conform Atlasului Cadastrului Apelor Române pârâul Balta, cod IV.-1.96.52 are un debit mediu zilnic minim anual de 0,095m3/s. Debitul minim înregistrat în perioada de secetă este de 0,059m3/s. Umiditatea medie anuală este de 83%, media anuală a precipitaţiilor de 499 l/m2 , raportul precipitaţiilor pe anotimpuri fiind de 15% iarna, 28% primăvara 37,7% vara şi 18,3% toamna. Cantitatea maximă de precipitaţii înregistrate într-o zi, a avut valoarea cea mai ridicată în data de 18 iunie 1998 la un volum de 77,1 l/m2. Tabelul 5 Media lunară de precipitaţii in ultimii 20 de ani LUNA Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec DEBITUL (l/m2) 14,4 14,7 24,4 17,9 32,4 18,0 20,9 21,7 39,7 24,8 20,4 22,3 Graficul 2 Reprezentarea grafică a mediei lunare de precipitaţii în ultimii 20 de ani Cantitatea maximă de precipitaţii se înregistrează în luna septembrie, iar minimul pluviometric se înregistreză în ianuarie. Apele subterane sunt influenţate ca debit de condiţiile climatice, structura geologică a straturilor, constituţia litologică a rocilor, poziţia stratului acvifer, de adâncimea stratului impermeabil. Tabelul 6 Conform STAS 4706/88 se stabileşte categoria de calitate a apei Carcteristici Unităţi măsură Rezultate obţinute RO GM RN TS GEN debit m3/s 0,095 I I I I I 13.06.01 Temperatură apă oC 18 pH Unit.pH 8 Oxigen dizolvat Mg/l 7,66 I Sat.în oxigen % 81,5 I CCO-Mn-KMnO4 Mg/l 17,08 CCO-Mn în O2 Mg/l 4,27 I CCO-Cr Mg/l 14,0 CBO5 Mg/l 1,26 I Suspensii totale Mg/l 30,0 Reziduu fix Mg/l 602,0 I Cloruri Mg/l 191,45 I Sulfaţi bicarbonaţi Mg/l 96,0 I Ca Mg/l 183 I Mg Mg/l 40 I K Mg/l 36 I Na Mg/l 199 I I K Mg/l 5 Amoniu Mg/l 0,25 I Azotiţi Mg/l 0,028 I Azotaţi Mg/l 3,17 I P Mg/l 0,052 I I Fenoli Mg/l 0,001 I cianuri Mg/l 0,004 Fe Mg/l 0,101 I Cu Mg/l Sub 0,0001 I Zn Mg/l 0,018 I Pb Mg/l Sub 0,005 I Cd Mg/l Sub 0,0004 I Cr Mg/l 0,046 I I Mn Mg/l 0,0096 I Unde: RO regim oxigen GM grad de mineralizare RN regim de nutrienţi TS toxice şi speciale GEN general Conform analizelor fizico-chimice efectuate apei recoltate din pârâul Balta, acesta îndeplineşte condiţiile biologice necesare dezvoltării normale a crapului. Media multianuală a temperaturii aerului este de 9,6oC, cu variaţii anuale de plus – minus 2oC faţă de această valoare. Luna cu cea mai scăzută temperatură din ultimii 20 de ani este luna ianuarie , cu o temperatură medie multianuală de -2,6oC. Luna cea mai călduroasă a anului este luna iulie, cu o valoare medie de 20,2oC.Temperatura maximă înregistrată în zonă a fost de 39,4oC în data de 3 august 1987, temperatura minimă a avut valoarea de – 26,5oC în data de 14 ianuarie 1985. Direcţia vântului predominant este din N-V având o medie anuală de 1,4m/s. Deci factorii de mediu sunt propice reproducerii şi dezvoltării crapului în bune condiţii . 2.4. STUDIU PRIVIND CONSTRUIREA ŞI AMENAJAREA EXPLOATAŢIEI 2.4.1. CANALELE Canalele de alimentare au rolul de a dirija apa de la sursă înspre compartimentele amenajării. De la sursa de apă pleacă un canal de alimentare principal din care se desprind altele secundare care vor alimenta fiecare heleşteu în parte. Dimensionarea canalului de priză va fi făcut astfel încât să poată asigura debitul maxim de apă de care nevoie amenajarea piscicolă, luînd în calcul panta, infiltraţiile, evaporarea, îngheţul,etc. Canalul principal se construieşte pe digurile letarale,din plăci de beton , în rambleu, deoarece transportă debite relativ mari de apă. Canalele de alimentare secundară vor fi amplasate pe coronamentul digurilor interioare, ceea ce va favoriza căderea gravitaţională a apei în heleşteele pe care le alimentează. Canalele de evacuare au rolul de a capta apa rezultată din evacuarea debitelor de primire şi golire, dirijând-o către colectorul situat în afara amenajării. Pentru ca acest lucru să fie posibil, cota fundului canalelor de evacuare se vor construi în debleu la o cotă inferioară corpului orizontal şi călugărului cu 0,3m. 2.4.2. DIGURILE Digurile vor fi construite din pământ argilo-nisipos preluat din dealul in apropiere. Calculul înălţimii digurilor l-am efectuat după formula lui STEVENSON: hv în care: hv = înălţimea valului L = lungimea luciului de apă în iaz Înălţimea de siguranţă, împreună cu înălţimea valului formează garda globală. Înălţimea barajului se calculează după formula: H = h + hg în care : H = înălţimea barajului h = nivelul de retenţie al apei hg = garda globală Lăţimea coronamentului barajului se stabileşte după formula: în care: b = lăţimea coronamentului H = înălţimea barajului Înălţimea valului necesară unui dig rezistent pentru lungimea bazinului de 350 de m este de 2,4 m. Dacă înăţimea de siguranţă este de 0,25 m şi înălţimea valului este de 2,4 m, garda globală va fi de 2,65 m. Dacă înălţimea apei în heleşteiele de creştere este de 2 m şi garda globală este de 2,65 m, atunci înălţimea totală a digului va fi de 4,65 m. Lăţimea coronamentului obţinută este de 2,38 m, iar lăţimea bazei mari va fi de 11,68 m la o înclinare a taluzului din amonte şi a taluzului din aval de 1/1. 2.4.3. HELEŞTEIELE În cadrul crescătoriei ciprinicole se vor construi următoarele categorii de heleştee: -de reproducere, predezvoltare, creştere, iernat, parcare, carantină, de creştere a reproducătorilor. Heleşteiele de creşere vara a-III-a În aceste heleşteie se creşte crapul de 2 ani, care este introdus din heleşteiele de vara a-II-a în luna martie şi se creşte până toamna când se valorifică pe piaţă. Se vor construi patru heleşteie, fiecare având o suprafaţă de 8,75 ha şi o adâncime cuprinsă între 1,5-2,5 m. Greutatea crapului de doi ani şi o vară va fi de 1,200 kg. Pentru o producţie de 1800 kg de peşte/ha trebuie să se recolteze un număr de 1500 de exemplare cu greutatea de 1,2kg. 1 exemplar……………………………………..1,2kg x exemplare………………………………….1800kg x = = 1500 exemplare C2+/ha Având în vedere că pierderile în vara a-III-a sunt de 3-4%, primăvara norma de populare va fi de 1560 exemplare /ha. 1500 peşti…………………………………100% x peşti……………………………………….4% x = = 60 peşti (pierderi/ha) Numărul de exemplare de crapi de doi ani necesari pentru popularea haleşteielor de vara a-III-a vor fi de 1560exemplare/ha. 1500 + 60 = 1560 exemplare C2 unde: – 1500 – numărul de exemplare recolate necesare pentru o producţie de 1800kg/ha – 60 – pierderile din vara a-III-a Suprafaţa totală a bazinelor cu crap de doi ani şi o vară este de 35 de hectare, astfel că cantitatea totală recoltată toamna este de 63000 kg crap. 1800 kg * 35 ha = 63000 kg crap Pentru cele 35 de ha cât necesită heleşteiele pentru creşterea crapului de doi ani şi o vară, norma de populare va fi de 54600 exemplare: 1 ha………………………………….1560 exemplare C2 35 ha………………………………..x x = (1560 * 35) / 1 = 54600 exemplare C2 Heleşteiele de vara a-II-a Aceste heleşteie servesc pentru creşterea crapului de 1 an până primăvara următoare, când vor fi transferaţi în heleşteiele de vara a-III-a ( de îngrăşare). Vor fi două heleşteie, fiecare având o suprafaţă de 6 ha. Aceste heleşteie intră în funcţiune începând cu luna martie, când crapul de 1 an este pescuit din bazinele de iernat şi transferat în acestea. Inundarea acestor heleşteie se va realiza treptat, la distanţă de 10-20 zile, această lucrare favorizând dezvoltarea şi valorificarea hranei naturale. Numărul total de exemplare necesare populării celor 35 de ha de heleşteie cu crap de doi ani şi o vară este de 54600 exemplare. Pierderile în această perioadă sunt de 8%, astfel că bazinele cu crap de doi ani vor fi populate cu un număr de 59000 exemplare. 100 % ……………………………54600 pierderi 8 %………………………………… x x = = 4370 exemplare pirederi 546000 + 4370 59000 exemplare Dacă densitatea / m2 la crapul de doi ani este de 0,5 exemplare / m2 , suprafaţa necesară creşterii celor 59000 exemplare de crap de doi ani este de 12 ha. 0,5 exemplare ……………………………………..1 m2 59000 exemplare …………………………………x x = = 118000 m2 1 ha ……………………………………………..10000 m2 x ………………………………………………….118000 m2 x = = 11,8 ha 12ha Heleşteie de creştere de vara I În aceste heleşteie se creşte puietul de crap pescuit din haleşteiele de reproducere, sau predezvoltare până la pescuitul de toamnă când puietul, în urma sortării, este transferat în bazinele de iernat. Fundul heleşteului este prevăzut cu o reţea de canale drenoare, pentru a asigura reuşita pescuitului de toamnă. Popularea acestor heleşteie se va face la mijlocul lunii iulie. Inundarea heleşteielor de creştere de vara I se va face treptat cu scopul de a pune la dispoziţia puietului de crap noi zone de hrănire. Adâncimea heleşteului va varia între 0,5-1,2m. Pentru popularea heleşteielor de vara a-II-a sunt necesare 59000 de exemplare. Pierderile în heleşteiele de vara I sunt de 10-15%, astfel că, la populare, vor fi necesare 68000 de exemplare. 100…………………………………59000 exemplare 15………………………………….. x exemplare pierderi x = (59000*15)/100 = 8850 exemplare pierderi 59000 + 8850 68000 exemplare Dacă norma de populare pentru heleşteiele de vara I este de 100000 exemplare/ ha, pentru creşterea celor 68000 de exemplare avem nevoie de un heleşteu cu o suprafaţă de 0,68 ha. 68000 : 100000 = 0,68 ha HELEŞTEIE DE PREDEZVOLTARE Heleşteiele de predezvoltare sunt destinate creşterii puietului până la vârsta de 30-40 de zile. Alevinii de crap sunt pescuiţi din heleşteiele de reproducere după 6-7 zile de la ecloziune, caz în care se obţin de la o femelă 150000de alevini. De la cele 5 femele se obţin aproximativ 750000 alevini. Dacă densitatea în heleşteiele de dezvoltare variază între 500000-1000000 exemplare la hectar, atunci pentru cei 750000de alevini avem nevoie de heleşteie de predezzoltare cu suprafaţa de 0,75 ha. 1 ha ……………………………..1000000 alevini X …………………………………..750000 alevini X = (750000*1)/1000000 = 0,75 ha HELEŞTEE DE REPRODUCERE În heleşteele de reproducere se va realiza reproducerea naturală (depunerea icrelor, fecundarea şi incubarea lor, ecloziunea şi creşterea alevinilor), rolul lor fiind acela de a produce puietul necesar populării heleşteelor de creştere. Heleşteele de reproducere vor avea o suprafaţă de 400 m2 vor fi amplasate chiar la intrarea apei în crescătoria ciprinicolă, fiind situate departe de drum, apărate de vânturile dominante, de către dealurile din împrejurimi. Se vor construi 2 bazine de reproducere tip Dubisch, fiecare având o suprafaţă de 200 m2. Adâncimea lor fiind redusă (variind între 0,3-0,8m), favorizează o încălzire corespunzătoare a apei. Vor avea o formă dreptunghiulară, iar de-a lungul celor două diguri lungi vor prezenta un canal marginal de 0,6-0,8m adâncime, ce comunică cu un canal (lat de 3m şi adânc de 1,3m) limitrof digului aval. Aceste canale au rolul de a cantona reproducătorii după fecundarea icrelor şi alevinii înainte de mutarea în bazinele de predezvoltare. Vara, heleşteul se va prezenta sub forma unei platforme înierbate. Fundul bazinului va fi însămânţat cu Lollium perene în amestec cu Trifolium repens, sau, în lipsa seminţelor acestor plante, se poate însămânţa cu ovăz. Heleşteele de reproducere vor fi puse în funcţiune prin inundare primăvara, atunci când temperatura apei din canalul de alimentare ajunge la 18oC şi rămâne stabilă la această valoare timp de o săptămână. Instalaţiile de alimentare şi de evacuare a apei vor fi astfel dimensionate încât vor permite umplerea şi vidarea heleşteului de reproducere în maxim 2-3 ore. Dacă la popularea heleşteului de vara I avem nevoie de 68000 de exemplare, pentru reproducere vom avea nevoie de un număr de 5 femele. De la o femelă se poate obţine aproximativ 60000 de icre / kg masă corporală, ceea ce înseamnă că prolificitatea absolută este de aproximativ 200000 de icre / exemplar. La vârsta de 45 de zile, se obţin 20000 de puieţi de la o femelă, deci o supravieţuire medie de 10%. Dacă de la o femelă se obţin 20000 de puieţi, sunt necesare 4 femele pentru producerea celor 68000 de puieţi necesari populării heleşteului de vara I. Dar, pentru o mai mare siguranţă în obţinerea celor 68000 de puieţi, vom folosi la reproducţie 5 femele. Fiecărei femele i se va repartiza un numă de 2 masculi. Pentru realizarea reproducţiei se vor folosi 10 masculi şi 5 femele. Dacă pentru fiecare reproducător trebuie să se asigure o suprafaţă de 16 m2 , vom avea nevoie de 340 m2 heleşteu de reproducere. Se vor construi două heleşteie de reproducere, fiecare cu o suprafaţă de 200 m2. 1 reproducător………………….16 m2 21 reproducători ………………..X 340 m2 heleşteu de reproducere Pentru asigurarea cantitativă şi calitativă a puietului necesar populări bazinelor voi utiliza ca metodă de reproducere cea natural-dirijată. HELEŞTEIE DE IERNAT Spre deosebire de celelalte tipuri de helşteie, care se construiesc în rambleu, aceste heleşteie se construiesc în debleu. Se vor construi un număr de 3 heleşteie cu adâncime cuprinsă între 2-2,5 m. În primul lot de heleşteie se va ierna crapul de vara I, suprafaţa acestora fiind de 0,6 ha. 1 ha…………………………100000 exemplare x ha………………………..59000 exemplare x 0,60 ha de heleşteu de iernat crap de vara I Se vor construi 3 heleşteie de iernat, fiecare cu o suprafaţă de 0,2 ha. 1 heleşteu………………….0,2 ha x………………………………0,6 ha x = 3 heleşteie de iernat crap de vara I În al doilea lot de heleşteie se va ierna crapul de vara a-II-a, care va avea o suprafaţă de 1,1 ha. 1 ha……………………….50000 exemplare x ha……………………….54600 exemplare x = 1,1 ha Se vor construi 4 heleşteie de iernat, fiecare cu o suprafaţă de 0,2 ha şi unul cu o suprafaţă de 0,3 ha. 1 heleşteu………………………….0,2 ha x ……………………………………..1,1 ha x = 5,5 heleşteie În cel de-al treilea lot de heleşteie, cu o suprafaţă de 0,003 ha, se va ierna reproducătorii. 1 ha……………………….7000 exemplare x ha………………………21 exemplare x = 0,003 ha heleşteu de iernare pentru reproducători 2.5. POPULAREA HELEŞTEIELOR 2.5.1. POPULAREA CU CRAP Popularea heleşteielor se va realiza cu crap din rasa Dumbrava-Sibiu, care este o rasă adaptată la condiţiile din centrul ţării şi este rezistentă la boli. Această rasă omologată în 1963 s-a obţinut prin încrucişarea raselor Lausitz şi Galiţian, cu crapul de Olt. Este o rasă cu solzi, cu indice de profil cuprins între 1,8-2,1, cu un ritm rapid de creştere şi capul foarte mic. Prin exploatarea crapului din această rasă, se obţine o producţie de carne de peşte mai mare cu 37% faţă de exploatarea crapului Lausitz (STAN; 1986). 2.5.2. POPULAREA CU SPECII SUPLIMENTARE Pentru valorificarea superioară a resurselor naturale de hrană din bazinul piscicol şi mărirea producţiei la hectar crescătoria de crap se va mai popula şi cu alte specii de peşti. Bazinele piscicole vor fi populate cu lin care deşii are dezavantajul că se dezvoltă lent, are avantajul că este foarte rezistent (supravieţuieşte în ape complet stătătoare). Linul consumă preponderent hrana de fund, nevalorificată de crap, fapt care determină creşterea producţiei de peşte cu 15%. Numărul de exemplare de lin care se vor introduce ca peşte suplimentar este de un lin la trei crapi. Tabelul 7 Numărul lor este exemplificat în tabelul următor Tipul heleşteului Numărul total de crapi Numărul de lini Heleşteu de vara I 68000 22700 Heleşteu de vara a II-a 59000 19700 Heleşteu de vara a III-a 54600 18200 Mărirea producţiei de peşte se realizeaza si prin popularea cu o specie de peşti răpitori. Popularea crescătoriei cu peşti răpitori se face cu scopul de a transforma peştele sălbatic în carne de peşte cu valoare ridicată, se menţine o stare sanitară corespunzătoare în crescătorie, sunt înlăturaţi concurenţii la hrana crapului favorizând creşterea acestuia. Ca specie de peşti răpitori am ales pentru populare ştiuca. Prezintă avantajul că are o carne foarte gustoasă, este rezistentă la boli şi condiţiile de mediu (rezistă la temperaturi de peste 300 C şi un conţinut de oxigen solvit în apă de 0,8 mg/l ). În heleşteiele de creştere ştiuca va fi intrun procent de 8 %. Canalele din cadrul crescătoriei vor fi populate cu ştiucă. Popularea bazinelor se va face cu ştiuci mai tinere cu un an ca şi crapul din bazinul respectiv. Tabelul 8 Numărul de crapi şi ştiuci cu care se populează heleşteiele Tipul heleşteului Numărul total de crapi Numărul de ştiuci Heleşteu de vara I 68000 – Heleşteu de vara a II-a 59000 4720 Heleşteu de vara a III-a 54600 4370 Graficul 3 Reprezentarea grafica a populaţiei de peşti din bazinele de creştere 2.6. ALIMENTAŢIA CRAPULUI Alimentaţia crapului C1+ diferă de ce a crapului C2+ prin faptul că raţia crapului C1+ trebuie să predomine nutreţurile cu conţinut ridicat în proteine, iar la cel C2+ şi mai în vârstă predomină furajele bogate în glucide. Aceste dispoziţii au ca bază faptul că în vara a-II-a se înregistrează creşterea maximă a ţesuturilor, realizabilă pe baza unui raport proteic exogen ridicat, iar în vara a-III-a, o dată cu apropierea de maturitate, se acumulează mai mult grăsimi pentru care sunt necesari hidraţi de carbon (Rebreanu şi colab., 1991). Perioda de hrănire a crapului de consum pentru condiţiile climatice ale ţării noastre este cuprinsă între limirele de temperatură de 15-28oC, iar calendaristic, între luna mai şi octombrie. Distribuirea furajelor la crapul de consum în cadrul crescătoriei ciprinicole se va face după următorul tabel: Tabelul 9 Distribuirea furajelor la crapul de consum pe luni şi decade (după Bura şi colab.) Decada I II III Mai 5 1 2 2 Iunie 15 3 5 7 Iulie 27 8 9 10 August 33 10 11 12 Septembrie 15 7 5 3 Octombrie 5 3 2 – Distribuirea furajelor pe luni şi decade la puietul de crap se va face după următorul tabel: Tabelul 10 Distribuirea furajelor pe luni şi decade la puietul de crap (după Bura şi colab.) Puiet de crap Decada I II III Mai – – – – Iunie 6 1 2 3 Iulie 25 6 8 11 August 30 10 10 10 Septembrie 27 11 10 6 octombrie 12 6 6 – Din punctde vedere al naturii hranei pe care o consumă, crapul este o specie omnivoră care consumă hrană de origine vegetală şi animală. În hrănirea larvelor, a levinilor şi puietului de crap se disting 3 etape: -etapa hrănirii viteline, care este proprie primelor 2-3 zile de viaţă a larvelor -etapa hrănirii mixte, în care nutriţia se realizează pe seama rezervelor viteline şi a organismelor din mediul acvatic (fitoplanton), ea durând 2-3 zile -etapa hrănirii exogene, care debutează o dată cu momentul epuizării rezervelor viteline, când larvele se hrănesc cu zooplancton. Crapul este preponderent zooplanctonofag până la vârsta de 30-40 de zile, după care devine treptat bentonofag. Începând cu vârsta de 20-24 de zile puietul trebuie alimentat şi cu hrană suplimentară, bogată în proteine. Raţia de hrană Reprezintă cantitatea de substanţe nutritive, din diferite furaje, necesare pentru o perioadă dată (24 ore) care diferă în funcţie de : specie, rasă, vârstă,sex, destinaţie, stare fiziologică etc. pentru satisfacerea funcţiilor vitale şi obţinerea producţiei planificate. Cerealele folosite în raţiese vor măcina la mori cu ciocane, după care se vor amesteca cu unele componente, conform reţetelor prestabilite. La crapul tânăr, raţia zilnică de furaje reprezintă 2-3% din masa corporală a peştelui, pe când la cel mai în vârstă, atinge 3-5%. Reproducătorii consumă cu predilecţie hrană naturală, care favorizează dezvoltarea organelor genitale, fapt ce impune fertilizarea sistematică a bazinelor în care se întreţin reproducătorii (Rebreanu şi colab.,1991). Necesarul de furaje În heleşteiele de vara a III-a, necesarul de furaje se stabileşte cu ajutorul următoarei formule: H = N(G – g) – P * K H = cantitatea totală de furaje (kg) N = numărul exemplarelor de peşti care se furajează (buc.) G = greutatea individuală către care se tinde (kg) g = greutatea individuală la populare (kg) P = prod. piscicolă care se poate obţine pe baza hranei naturale (kg) K = consumul mediu specific al amestecului de nutreţuri Rezultă: H = [ 54600(1,2 – 0,4) – 700 x 35] x 2,86 H = 19180 kg furaje Întrucât o dată cu creşterea temperaturii apei, creşte atât cantitatea de hrană consumată, cât şi gradul ei de asimilaţie, administrarea furajelor se va face după următorul tabel. Tabelul 11 Distribuirea pe luni a furajelor la crapul de vara a-III-a Luna Ponderea (%) Cantitatea (kg) Mai 5 950 Iunie 15 2877 Iulie 27 5178 August 33 6328 Septembrie 15 2877 Octombrie 5 950 În heleşteiele de vara a-II-a necesarul de furaje este: H = [ 59000 (0,4 – 0,05) – 700 x 12] x 3,87 H = 12250 kg furaje Tabelul 12 Distribuirea pe luni a furajelor la crapul de vara a-II-a Luna Ponderea (%) Cantitatea (kg) Mai 5 612 Iunie 15 1837 Iulie 27 3307 August 33 4045 Septembrie 15 1837 Octombrie 5 612 În heleşteiele de vara I necesarul de furaje este: H = [ 68000 (0,05 – 0,003) – 700 x 0,68 ] x 3,66 H = 9955 kg furaje Tabelul 13 Distribuirea pe luni a furajelor la crapul de vara I Luna Ponderea (%) Cantitatea (kg) Mai – – Iunie 6 597 Iulie 25 2488 August 30 2986 Septembrie 27 2687 Octombrie 12 1194 Necesarul de furaje pe zi se determină împărţind cantitatea lunară de hrană la numărul de zile de furajare din luna respectivă. Pentru o mai bună valorificare a bazei trofice (fapt ce contribuie la scăderea preţului de cost pe unitatea de produs),a şaptea zi din săptămână nu se vor administra furaje. Graficul 3 Reprezentarea grafică a necesarului de furaje pe luni în heleşteiele de creştere În hrana puietului se va administra furaje combinate de tip Prestarter: R1 pentru perioada de vârste cuprinsă între 5-21 de zile R2 pentru perioada 22-120 de zile Tabelul 14 Structura raţiilor Prestarter Proporţia de participare pentru reţetă (%) R1 R2 Făina de peşte 13 3 Făină de carne 8 2 Drojdie furajeră 6 3 Şrot soia 23 20 Şrot floarea soarelui 14 21 Grâu 22 16 Porumb 13 14 Fosfat dicalcic 1 3 Premix vitamino-mineral 1 1 Proteină brută (%) 33,57 25,82 Înainte de administrare, furajul combinat din reţeta Prestarter R1 se macină, se trece prin site de 0,1 mm şi se administrează în stare uscată, în 6-8 tainuri / zi, în zona malului. Reţeta Prestarter R2 se distribuie în 2-4 tainuri / zi la 10 mese / ha Tabelul 15 Reţetă de furajare a puietului Specificare Proporţia de participare (%) Şroturi de floarea soarelui 38 Uruială de porumb 33 Gozuri valoroase 15 Uruială de orz 11 Drojdie furajeră 3 Pentru o bună dezvoltare în hrana puietului cea mai mare pondere o deţin substanţele proteice. Tabelul 16 Crapul în vârstă de o vară se va furaja cu următoarea raţie: Specificare Proporţia de participare (%) Şroturi 35 Gozuri 32 Porumb uruit 31 Drojdie furjeră 2 În cazul crapilor de 2-3 veri, se reduce cantitatea de substanţe de natură proteică din raţie în favoarea celor care conţin cantităţi mai mari de hidraţi de carbon. Tabelul 17 Crapul în vârstă de două şi trei vari se va furaja cu următoarea raţie: Specificare Proporţia de participare (%) Uruială de porumb 90 Nutreţuri de origine animală 10 Pentru atingerea producţiei scontate de 1800 kg peşte / ha trebuie să se administreze 3,7-4,2 kg furaj / kg spor, 4,25-4,57 UN / kg spor (Alexandrescu 1983). 2.7. PREGĂTIREA NUTREŢURILOR ŞI DISTRIBUIREA LOR Pentru o mai bună utilizare a nutreţurilor de către crapi,acestea se vor distribui după o prealabilă pregătire a lor. Leguminoasele se vor ditribui fie sub formă de făină, fie sub formă de urluială. Înainte de a fi distribuite vor fi ţinute în apă cel puţin 2 ore. Prin acesta se va preântâmpina plutirea lor la suprafaţa apei şi se va ridica gradul de digestibilitate a hidraţilor de carbon. Furajele se distribuie pe mese speciale, amplasate sub nivelul apei, în anumite puncte marcate prin pari. Mesele se vor confecţiona din scânduri (aşezate sub apă la o adâncime de 0,5 m) în suprafaţă de 1,5 / 1 m. Scândurile care alcătuiesc masa se vor fixa pe 4 stâlpi ce sunt înfipţi pe fundul bazinului. Pentru fiecare ha de heleşteu se vor amplasa câte două asemenea mese. În total se vor utiliza 96 de mese, conform tabelului numărul 16. Distribuţia furajelor în heleşteie se va efectua cu lopata din barcă. Tabel nr.18 Numărul de mese necesare amenajării ciprinicole Heleşteu Suprafaţa (ha) Număr de mese Heleşteu vara I 35 70 Heleşteu vara a-II-a 11,8 24 Heleşteu vara a-III-a 0,68 2 CONCLUZII Într-o exploatare ciprinicolă sistematică cu circuit închis cu o suprafaţă a luciului de apă de 50 ha şi o producţie de 1800 kg crap/ha se poate recolta o producţie anuală de 63000 kg crap C2+. Pentru realizarea producţiei scontate în circuit închis, în fermă trebuie să existe heleşteie de creştere, care să totalizeze 47,68 ha, din care 35 ha heleşteie de creştere vara a III-a, 12 ha heleşteie de creştere vara a II-a şi 0,68 ha heleşteie de creştere vara I. În urma calculelor a rezultat că sunt necesare 7 familii de reproducători, pentru asigurarea fluxului tehnologic în circuit închis. În fiecare primăvară, la populare, pentru realizarea producţiei de 63000 kg crap, heleşteiele trebuiesc populate cu 54600 exemplare C2, 59000 exemplare C1 şi 68000 exemplare C0 . Prin creşterea linului ca specie suplimentară, anual se poate obţine o cantitate de 3180 kg lin, iar prin creşterea ştiucii ca specie de răpitori, anual se poate obţine o cantitate de 2180 kg ştiucă. Pentru a se obţine o productivitate piscicolă suplimentară de 1100 kg/ha, peştilor trebuie să li se administreze o cantitate de 19180 kg amestec furajer în vara a III-a, 12250 kg amestec furajer în vara a II-a şi 9955 kg amestec furajer în vara I. BIBLIOGRAFIE: ALEXANDRESCU I. – 1973 – Călăuza crescătorului de peşti în iazuri şi heleşteie; Ed. Ceres, Bucureşti. BÂRCA Gh., SOILEANU B., – 1976 – Amenajarea şi exploatarea apelor interioare piscicole, Ed. Agrosilvică, Bucureşti. BURA M., CORNEA I., BUTILCA G., GROZEA A. – 1995 –Studiu privind maturarea produselor sexuale la reproducătorii de crap din rasele Lausitz şi Galiţian, injectaţi cu suspensie hipofizară; Lucr. Şt. Vol 28, Zootehnie şi Biotehnologii, U.S.A.B. Timişoara. BURA M., GROZEA A., – 1995 – Înfiinţarea unei crescătorii pentru crap (Cyprinus carpio); Agricultura Banatului, An II, nr. 4, U.S.A.B. Timişoara. BURA M., GROZEA A., -1995 – Amenajarea unui iaz pentru creşterea dirijată a peştilor, Agricultura Banatului, An II, nr. 7, U.S.A.B. Timişoara. GROZEA, A., BURA, M., Creşterea crapului, edit. De Vest, Timişoara, 2002 KASZONI Z. – 1974 – Creşterea peştilor în iazuri şi heleşteie, Ed. Ceres, Bucureşti. POJOGA I., NEGRIU R., – 1982 – Metode şi tehnologii noi aplicate în piscicultură; Biblioteca Agricolă, Bucureşti. POJOGA I., NEGRIU R., – 1988 – Piscicultura practică; Ed. Ceres, Bucureşti. POJOGA, I., Piscicultura modernă în apele interioare, edit. Ceres, Bucureşti, 1977 REBREANU L. – 1984 – Curs de piscicultură; Lito I.A.T. REBREANU L., BURA M. – 1986 – Îndrumător de lucrări practice la piscicultură, Lito I.A.T. REBREANU L., STAN T., BUD I., – 1991 – Tehnologia producţiei piscicole (curs unic); Lito I.A.T. VOICAN V. – 1973 – Valorificarea iazurilor prin creşterea crapului; Redacţia revistelor agricole. VOICAN V., RĂDULESCU I., LUSTUN L., -1981- Călăuza piscicultorului; Ed. Ceres, Bucureşti.

About these ads

~ prin romaniidincalpe pe iunie 12, 2011.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: